sâmbătă, 2 august 2014

Parc-am murit de mult...

Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi țin la el urechea - și râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult.

(Ultimele versuri din poezia Melancolie - în întregime aici)

Din volumul Poesii (1884) - prima ediție, îngrijită de Maiorescu - ebook gratuit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu