Limba română de-aceea s-a depărtat [...] așa de latină, pentru că așa de lungă vreme nu a fost scrisă. Consistența unei limbe începe cu scrierea ei. Elementele primite în această scriere, nouă fiind chiar, devin consistente și rămân în limbă, dacă nu contrazic cu direcțiunea spirituală a poporului. Ele nu trebuie să coincidă cu natura limbei, ci numai să nu-i contrazică.
Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Consistența unei limbe]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu